O definiție pentru bandotecar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bandotecár s. m., pl. bandotecári

Intrare: bandotecar
bandotecar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandotecar
  • bandotecarul
  • bandotecaru‑
plural
  • bandotecari
  • bandotecarii
genitiv-dativ singular
  • bandotecar
  • bandotecarului
plural
  • bandotecari
  • bandotecarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)