O definiție pentru baileu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bailéu s. n.

Intrare: baileu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baileu
  • baileul
  • baileu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • baileu
  • baileului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)