BAIAN, (1) baiani, s. m., (2) baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

baian [At: DEX-S / P: ba-ian / Pl: ~i (1), ~e (2) / E: rs баянь] 1 sm Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2 sn Armonică de mână folosită de baiani (1).

baián s.m., s.n. (muz., lit.) 1 s.m. Cîntăreț de balade, de origine rusă sau ucraineană. 2 s.n. Armonică de mină, cu butoni în loc de clape, folosită de baiani. • pl. m. -i, n. -e./<rus. баиан.

BAIAN, baiani, s. m., baiane, s. n. 1. S. m. Cântăreț rus sau ucrainean de balade. 2. S. n. Armonică de mână folosită de baiani (1). [Pr.: ba-ian] – Din rus. baian.

BAIAN s.m. (Liv.) Bard al vechilor legende ucrainene și rusești. // s.n. Armonică de mînă, folosită mai ales în fosta U.R.S.S.; acordeon. [Pron. -ian. / < rus. baian].

BAIAN I. s. m. cântăreț de balade rus sau ucrainean. II. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape. (< rus. baian)