12 definiții pentru bașa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-bașá (turc. bašy, șef. V. baș). În timpu Turcilor, particulă care se punea după numele uneĭ meseriĭ ca să arate șefia saŭ prioritatea: bacál-bașa, ceauș-bașa (șefu ușieri-sultanului), hahám-bașa. Acestea eraŭ masculine fără pl., gen al luĭ, saŭ, acc. -bașá, puteaŭ fi și feminine, ca pașa, pașale.

balci-bașa sm vz balgi-bașa

bazaghean-bașa sn vz pazarghean-bașa

bazarghean-bașa sm vz pazarghean[1]

  1. Cuvântul-titlu pazarghean nu este consemnat în acest dicționar. — Ladislau Strifler

berber-bașa sm [At: DA / Pl: ~i-bașale / E: tc berber-başa] (Trî) Șef al bărbierilor de la curtea domnească.

cafigi-bașa sm vz cafegi-bașa

chiurci-bașa sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 401/16 / V: (înv) chirci-~[1] / Pl: nct / E: tc kiurkči-başı] (Iuz) 1 Blănarul seraiului. 2 Starostele cojocarilor.

  1. Varianta chirci-bașa nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

direcci-bașa sm [At: ȘIO II2, 47 / Pl: ? / E: tc direkči bašy] (Tcî; Mol) Dregător numit de Poarta Otomană care supraveghea tăierea și transportarea cherestelei la Constantinopol.

ecmeccì-bașa sm [At: ȘIO II2, 50 / Pl: ale / E: tc ekmekči bašy] (Tcî) Șef al slujitorilor de la cuptoarele domnești.

TABLA-BÁȘA s. m. (Învechit) Cal frumos împodobit, pe care sultanul îl dădea noului domnitor din țările romînești, la numirea sa. Caragea... ș-a făcut intrarea în București cu alai domnesc, călare pe «tabla-bașa». GHICA, S. 28. ♦ Fig. (Adverbial) Cum e mai bine, comod, confortabil. Nu e nici un cuvînt ca să stăm, tixiți ca sardelele, 7 inși într-un compartiment, iar în altul să doarmă tabla-bașa un singur voiajor. VLAHUȚĂ, la TDRG. [Împăratul] cu fruntașii căpeteniilor, se așezară tabla-bașa în palat, a cărei mîndrețe întrecea orice închipuire. POPESCU, B. III 58.

TUFECCÍBAȘA, tufeccibașale, s. f. (Turcism învechit) Comandant al gărzii domnești în timpul domniilor fanariote. Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibașa. GHICA, S. 3. Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odaie la cămăraș, la tufeccibașa sau la bașciohodar și acolo i se trăgea cîteva nuiele la tălpi. id. S. A. 34.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

tabla-bașa adv. v. BINE. COMOD. CONFORTABIL.

Intrare: bașa
bașa1 (pl. -ále) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașa
  • bașaua
plural
  • bașale
  • bașalele
genitiv-dativ singular
  • bașale
  • bașalei
plural
  • bașale
  • bașalelor
vocativ singular
plural
bașa2 (pl. ∅) element de compunere
afix (I7)
  • bașa