3 definiții pentru bătălău (unealtă; -aie)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătălắu snm [At: DOSOFTEI, V. S. II, 64 / Pl: ~laie sn, -lâie sn, (rar) -lăuri sn, -lăi sm / E: bate + -(ă)lău] 1 Bătăuș. 2 Lopățică pentru bătutul rufelor la gârlă. 3 Pisălog de lemn pentru grâu. 4 Băț scurt și gros cu care se pisează usturoiul. 5 (Lpl; îf bătălăie) Termen colectiv care desemnează două instrumente ale cosașului: batca și ciocanul.

BĂTĂLẮU, bătălaie, s. n. (Reg.) Pisălog1. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ălău.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătălău s. n., art. bătălăul; pl. bătăláie

Intrare: bătălău (unealtă; -aie)
bătălău (unealtă; -aie) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătălău
  • bătălăul
  • bătălău‑
plural
  • bătălaie
  • bătălaiele
genitiv-dativ singular
  • bătălău
  • bătălăului
plural
  • bătălaie
  • bătălaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)