O definiție pentru bălmăjire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălmăjire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bălmăji] 1 Încurcare a mai multor lucruri Si: amestecare, bălmăjit1 (1). 2 Amețire a cuiva cu vorba Si: bălmăjit1 (2). 3 Zăpăcire a cuiva prin vrăji sau farmece Si: bălmăjit1 (3). 4 Vorbire fără rost Si: bălmăjit1 (4). 5 Bombănire Si: bălmăjit1 (5). 6 (Reg) Pierdere a energiei umane Si: bălmăjit1 (6).

Intrare: bălmăjire
bălmăjire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmăjire
  • bălmăjirea
plural
  • bălmăjiri
  • bălmăjirile
genitiv-dativ singular
  • bălmăjiri
  • bălmăjirii
plural
  • bălmăjiri
  • bălmăjirilor
vocativ singular
plural