7 definiții pentru bălălău (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălălắu1 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~laie / E: nct] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă, unt și brânză.

bălălắu2, ~áie [At: CREANGĂ, P. 322 / Pl: ~ăi, -laie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a Bălăbănit2 (1-3). 4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului bâza.

BĂLĂLẮU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.

bălălău n. și a. 1. bănănăitul clopotelor; 2. șovăind: cu capul bălălău într’o parte CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!bălălắu (reg.) adj. m., s. m.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bălălău, bălălăi s. m. (deț.) persoană cu dereglări psihice; țicnit, smintit

Intrare: bălălău (s.m.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălălău
  • bălălăul
  • bălălău‑
plural
  • bălălăi
  • bălălăii
genitiv-dativ singular
  • bălălău
  • bălălăului
plural
  • bălălăi
  • bălălăilor
vocativ singular
  • bălălăule
plural
  • bălălăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălălău (s.m.)

  • 1. regional Om moale, prost, neghiob.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Bălălăi + sufix -ău.
    surse: DEX '98 DEX '09