2 definiții pentru bălăcăreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂCĂREÁLĂ, bălăcăreli, s. f. (Fam.) Ceartă cu proferare de injurii, scandal.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bălăcăreală, bălăcăreli, s. f. 1. vorbă injurioasă / trivială. 2. admonestare verbală violentă.

Intrare: bălăcăreală
bălăcăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcărea
  • bălăcăreala
plural
  • bălăcăreli
  • bălăcărelile
genitiv-dativ singular
  • bălăcăreli
  • bălăcărelii
plural
  • bălăcăreli
  • bălăcărelilor
vocativ singular
plural