5 definiții pentru băgău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băgắu sn [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 452 / Pl: (rar) ~ri / E: mg bagó] (Trs) 1 Tutun rămas în lulea și prefăcut în scrum, pe care unii țărani îl mestecă. 2 (Îe) A nu ajunge nici cât o lulă de ~ A nu valora nimic. 3 Materie cleioasă, de culoare galben-murdar, conținând multă nicotină, care se depune după fumat pe pereții interiori ai lulelei sau ai țigării.

băgău n. Tr. tutun de mestecat, fabricat din foi subțiri și răsucite: fetele din Arpatac mereu pipă la tabac, iar cele din Satu-Nou se ’ntrec după băgău POP. [Ung. BAGÓ].

băgắŭ n. (ung. bagó). Trans. Tutunu rămas în fundu luleleĭ saŭ cleĭu (funinginea) care se formează în ĭa.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

băgắu (-uri), s. n. – Reziduu de nicotină pe fundul unei pipe. Mag. bágó (Cihac, II, 478; DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băgắu, s.n. (reg.) tutun rămas în pipă, scrum (pus uneori pe măsea pentru senzația de fumat).

Intrare: băgău
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băgău
  • băgăul
  • băgău‑
plural
  • băgăuri
  • băgăurile
genitiv-dativ singular
  • băgău
  • băgăului
plural
  • băgăuri
  • băgăurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)