2 definiții pentru bât (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

bât2, ~ă a [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. XLIV, I 38 / E: pbl bătrân] 1 (Reg; mai ales în limbajul copiilor; Taica- (sau tata-) -u, maica- (sau mama-) -a Bătrân sau bătrână. 2 (Reg; îae) Bunic sau bunică.

Intrare: bât (adj.)
bât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bât
  • bâtul
  • bâtu‑
  • bâ
  • bâta
plural
  • bâți
  • bâții
  • bâte
  • bâtele
genitiv-dativ singular
  • bât
  • bâtului
  • bâte
  • bâtei
plural
  • bâți
  • bâților
  • bâte
  • bâtelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bât (adj.)

etimologie:

  • cf. bătrân
    surse: DEX '98 DEX '09