bârâca [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) băr~^[1], bărica / Pzi: ~râc / E: aburca] 1 vr (Îrg) A se cățăra (mai ales într-un arbore). 2 vt (Reg) A ajuta pe cineva să se urce într-un arbore. corectat(ă)

bărica v vz bârâca

BÎRÎCA (-îc) vb. refl. Trans. Olten. = BURICA: pe cîte un vîrf de stîncă unde numai caprele se bîrîcă (FR.-CDR.).