7 definiții pentru bâltâcâi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâltâcâi [At: SANDU-ALDEA, U. P. 37 / Pzi: ~tâcâi[1] și ~esc / E: bâltâc + (ă) -i] (Reg) 1 vi A face „bâltâc” (cu picioarele) în apă. 2 vr (D. lichidul dintr-un vas) A se clătina plescăind. corectată

  1. ~tâcai~tâcâi Ladislau Strifler

BÂLTÂCÂÍ, bâltấcâi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate în apă. – Din bâltâc.

BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.

bîltî́cîĭ, a -í v. intr. (d. bîltîc și rudă cu vsl. bultati, rus. bultyhátĭ și boltátĭ, a bîltîcîi. V. bîldîbîc, hîltîcîĭ și heltĭugă). Fam. Se zice despre zgomotu apeĭ cînd cade ceva greŭ în ĭa și face bîldîbîc orĭ despre picĭoare cînd calcă pin apă și fac bîltîc. Clatin un lichid în vasu luĭ (hîltîcîĭ). V. refl. Apa se bîltîcîĭe în butoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie

bâltâcâí vb., ind. prez. 1 sg. bâltâcâi, 3 sg. și pl. bâltâcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

BÂLTÂCÂÍ2, bâltấcâi, vb. IV. A ple(o)scăi, lovind suprafața unui lichid. (din bâltâc)

Intrare: bâltâcâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâltâcâi
  • bâltâcâire
  • bâltâcâit
  • bâltâcâitu‑
  • bâltâcâind
  • bâltâcâindu‑
singular plural
  • bâltâcâie
  • bâltâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâltâcâi
(să)
  • bâltâcâi
  • bâltâcâiam
  • bâltâcâii
  • bâltâcâisem
a II-a (tu)
  • bâltâcâi
(să)
  • bâltâcâi
  • bâltâcâiai
  • bâltâcâiși
  • bâltâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • bâltâcâie
(să)
  • bâltâcâie
  • bâltâcâia
  • bâltâcâi
  • bâltâcâise
plural I (noi)
  • bâltâcâim
(să)
  • bâltâcâim
  • bâltâcâiam
  • bâltâcâirăm
  • bâltâcâiserăm
  • bâltâcâisem
a II-a (voi)
  • bâltâcâiți
(să)
  • bâltâcâiți
  • bâltâcâiați
  • bâltâcâirăți
  • bâltâcâiserăți
  • bâltâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâltâcâie
(să)
  • bâltâcâie
  • bâltâcâiau
  • bâltâcâi
  • bâltâcâiseră
verb (V408)
Surse flexiune: MDA2, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâltâcâi
  • bâltâcâire
  • bâltâcâit
  • bâltâcâitu‑
  • bâltâcâind
  • bâltâcâindu‑
singular plural
  • bâltâcâiește
  • bâltâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâltâcâiesc
(să)
  • bâltâcâiesc
  • bâltâcâiam
  • bâltâcâii
  • bâltâcâisem
a II-a (tu)
  • bâltâcâiești
(să)
  • bâltâcâiești
  • bâltâcâiai
  • bâltâcâiși
  • bâltâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • bâltâcâiește
(să)
  • bâltâcâiască
  • bâltâcâia
  • bâltâcâi
  • bâltâcâise
plural I (noi)
  • bâltâcâim
(să)
  • bâltâcâim
  • bâltâcâiam
  • bâltâcâirăm
  • bâltâcâiserăm
  • bâltâcâisem
a II-a (voi)
  • bâltâcâiți
(să)
  • bâltâcâiți
  • bâltâcâiați
  • bâltâcâirăți
  • bâltâcâiserăți
  • bâltâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâltâcâiesc
(să)
  • bâltâcâiască
  • bâltâcâiau
  • bâltâcâi
  • bâltâcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâltâcâi

  • 1. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bâldâbâc.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bâltâc
    surse: DLRM