bâlciu n. 1. târg mare ce se face la epoce fixe, mai ales pe la sărbători; 2. Tr. sărbătoare patronală. [Ung. BÚLCZÚ, hram].

BÎLCIU (pl. -ciuri) sn. Tîrg mare ce se face la epoce fixe, și mai ales pe la sărbători: stau carele și căruțele adunate ca la ~ (I.-GH.); ~l e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere (SLV.) [ung. bucsú; comp. BULCIU].