8 definiții pentru bâlbâit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâlbâit2, ~ă [At: GHICA, S. 325 / V: -băit-, bâlbâit, bălbuit / Pl: ~iți, ~e / E: bălbăi] 1-2 smf, a (Persoană) care se bâlbâie (1) Si: (înv) bălbău, gângav. 3 av Prin bâlbâire (1).

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu. – V. bâlbâi.

BÎLBÎÍT, -Ă, bîlbîiți, -te, adj. Care bîlbîie, care vorbește greu. V. gîngav. ♦ (Adverbial) Un pipernicit de om... cu un glas pițigăiat, care mai vorbea și bîlbîit. ZAMFIRESCU, R. 203.

bălbăit a. și m. 1. care bălbăe: bălbăiți cu gura strâmbă EM.; 2. fig. gogoman.

bîlbîít, -ă adj. Care bîlbîĭe. Fig. Prost.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂLBÂÍT adj., s. gângav, gângăvit, gângâit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pâtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) tântav. (Om ~.)

BÎLBÎIT adj., s. gîngav, gîngăvit, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pitcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) tîntav. (Om ~.)

Intrare: bâlbâit (adj.)
bâlbâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbâit
  • bâlbâitul
  • bâlbâitu‑
  • bâlbâi
  • bâlbâita
plural
  • bâlbâiți
  • bâlbâiții
  • bâlbâite
  • bâlbâitele
genitiv-dativ singular
  • bâlbâit
  • bâlbâitului
  • bâlbâite
  • bâlbâitei
plural
  • bâlbâiți
  • bâlbâiților
  • bâlbâite
  • bâlbâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâlbâit (adj.)

etimologie:

  • vezi bâlbâi
    surse: DEX '98 DEX '09