12 definiții pentru avangardă (pl. -garde)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avangárdă1 (detașament militar) s. f., g.-d. art. avangắrzii; pl. avangắrzi

*avangárdă2 (avangardism) s. f., g.-d. art. avangárdei; pl. avangárde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVANGÁRDĂ s. 1. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă. 2. v. avangardism.

Avangardă ≠ ariergardă

AVANGÁRDĂ s.f. 1. Detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a o asigura împotriva unui atac prin surprindere. ♦ (Fig.) Grup care se află în frunte. ◊ De avangardă = care merge în frunte, care conduce; în avangardă = în frunte. 2. Avangardism. ◊ Curent de avangardă = curent cultural cu tendințe avangardiste. [Pl. -gărzi, -garde. / < fr. avant-garde, cf. rus. avangard].

AVANGÁRDĂ s. f. 1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia. 2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc. ♦ de ~ = care merge, care conduce. 3. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism. (< fr. avant-garde)

*avangárdă f., pl. e și ărzĭ (fr. avantgarde). Garda din aintea armateĭ în mers. V ariergardă.

avan-gardă f. partea armatei care merge înainte: straja dinainte, fruntea oștii.

avangárdă s. f. → gardă

AVANGARDĂ s. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă.

avangardă v. modernă, muzică.

Intrare: avangardă (pl. -garde)
avangardă (pl. -garde) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avangardă
  • avangarda
plural
  • avangarde
  • avangardele
genitiv-dativ singular
  • avangarde
  • avangardei
plural
  • avangarde
  • avangardelor
vocativ singular
plural