8 definiții pentru avangardă (lit.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avangardă sf [At: BELDIMAN, E. 75 / V: (înv) ~guardie, ~gvardie, ~ntg~ / Pl: ~gărzi / E: fr avant-garde] 1 (Sub)unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale, ca element de siguranță Si: (înv; iuz) strajă. 2 (Fig) Înaintaș. 3 (Fig) Apărător. 4 (Îla) De ~ Care merge în frunte. 5 (Îal) Care conduce. 6 (Fig; îal) Care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în artă). 7 (Fig) Mișcare artistică inovatoare. 8 (Fig) Mișcare artistică având rol de precursor pentru alte mișcări moderniste.

AVANGÁRDĂ, (1) avangărzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și a tradițiilor consacrate (în literatură și artă). 2. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.

AVANGÁRDĂ, avangărzi, s. f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță. ◊ Loc. adj. De avangardă = a) care merge în frunte, care conduce; b) care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în literatură și artă). ♦ Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.

AVANGÁRDĂ s.f. 1. Detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a o asigura împotriva unui atac prin surprindere. ♦ (Fig.) Grup care se află în frunte. ◊ De avangardă = care merge în frunte, care conduce; în avangardă = în frunte. 2. Avangardism. ◊ Curent de avangardă = curent cultural cu tendințe avangardiste. [Pl. -gărzi, -garde. / < fr. avant-garde, cf. rus. avangard].

AVANGÁRDĂ s. f. 1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia. 2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc. ♦ de ~ = care merge, care conduce. 3. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism. (< fr. avant-garde)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*avangárdă2 (avangardism) s. f., g.-d. art. avangárdei; pl. avangárde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVANGÁRDĂ s. 1. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă. 2. v. avangardism.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

avangardă v. modernă, muzică.

Intrare: avangardă (lit.)
avangardă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avangardă
  • avangarda
plural
  • avangarde
  • avangardele
genitiv-dativ singular
  • avangarde
  • avangardei
plural
  • avangarde
  • avangardelor
vocativ singular
plural

avangardă (lit.)

  • 1. Mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor.
    surse: DEX '09 DN sinonime: avangardism
    • 1.1. Curent de avangardă = curent cultural cu tendințe avangardiste.
      surse: DN

etimologie: