4 definiții pentru auzitor (adj.)
Explicative DEX
auzitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2121/ P: a-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: auzi + -tor] 1 a (Îvr) Care aude (1). 2 a (Îvr) Care poate auzi (1). 3 a Care înțelege sensul vorbirii. 4-5 smf, a (Persoană) care ascultă. 6 a (Îvr) Care este sensibil la impresii din exterior. 7 a (Îvr) Care recunoaște sursa sunetelor. 8-9 smf, a (Persoană) care află o veste. 10 a Care poate analiza corect calitatea și valoarea sunetelor muzicale. 11 a (D. divinitate) Care îndeplinește dorințele.
‡AUZITOR, -TOARE adj. sm. f. Care aude: Doamne, fie urechile ... tale auzitoare la umilința locului acestuia (BIBL.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AUZITOR, -OARE, auzitori, -oare, adj. (Învechit, rar) Auditor. Auzitorii așa mult au aplaudat, Cît dulapurile toate în arhivă s-au mișcat. ALEXANDRESCU, M. 209.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
+auzitor (desp. a-u-) adj. m., s. m., pl. auzitori; adj. f., s. f. sg. și pl. auzitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: a-u-
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
auzitor, auzitorisubstantiv masculin auzitor, auzitoareadjectiv auzitoare, auzitoaresubstantiv feminin
- 1. Ascultător, ascultător, auditor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ascultător ascultător auditor
- Auzitorii așa mult au aplaudat, Cît dulapurile toate în arhivă s-au mișcat. ALEXANDRESCU, M. 209. DLRLC
-
etimologie:
- Auzi + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.