2 definiții pentru auxiliar (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUXILIÁR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: auxiliar (s.m.)
auxiliar3 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: a-u-xi-li-ar
  • pronunție: augziliar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auxiliar
  • auxiliarul
plural
  • auxiliari
  • auxiliarii
genitiv-dativ singular
  • auxiliar
  • auxiliarului
plural
  • auxiliari
  • auxiliarilor
vocativ singular
plural

auxiliar (s.m.)

  • 1. Ostaș roman aparținând unui auxilium.
    surse: MDN '00

etimologie: