5 definiții pentru autoinstruire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOINSTRUIRE, autoinstruiri, s. f. Faptul de a se autoinstrui. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.
autoinstruire sf [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 2178 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~ri / E: autoinstrui] 1-2 Autodidacticism (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOINSTRUIRE, autoinstruiri, s. f. Acțiunea de a se autoinstrui și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOINSTRUIRE s.f. Faptul de a se autoinstrui; instruire desfășurată de om prin efort personal, în afara sistemului de învățămînt; autodidaxie. [< autoinstrui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autoinstruire s. f. Acțiunea de îmbogățire a cunoștințelor prin efort personal ◊ „De fapt nu numai despre autoeducație am vrea să vorbim aici, ci și despre autoinstruire. Sau – cu un cuvânt mai puțin folosit – autodidaxie. Între autoeducație și autodidaxie (autoinstruire) e o strânsă legătură.” Cont. 9 VII 65 p. 1 (din autoinstrui; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
autoinstruire, autoinstruirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se autoinstrui. DEX '09 DNsinonime: autodidaxie
etimologie:
- autoinstrui DEX '09 DEX '98 DN