2 definiții pentru autoevidențiere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoevidențiere sf [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pl: ~ri / E: autoevidenția] Evidențiere de către sine însuși Si: (rar) autoevidențiat1.

AUTOEVIDENȚIÉRE s.f. Faptul de a se autoevidenția. [< autoevidenția].

Intrare: autoevidențiere
autoevidențiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoevidențiere
  • autoevidențierea
plural
  • autoevidențieri
  • autoevidențierile
genitiv-dativ singular
  • autoevidențieri
  • autoevidențierii
plural
  • autoevidențieri
  • autoevidențierilor
vocativ singular
plural