2 definiții pentru autodenumi

autodenumí vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~mesc / E: auto1- + denumi] A se denumi pe sine.

AUTODENUMÍ vb. IV. refl. A se denumi pe sine. [Et. incertă].

Intrare: autodenumi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autodenumi
  • autodenumire
  • autodenumit
  • autodenumitu‑
  • autodenumind
  • autodenumindu‑
singular plural
  • autodenumește
  • autodenumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autodenumesc
(să)
  • autodenumesc
  • autodenumeam
  • autodenumii
  • autodenumisem
a II-a (tu)
  • autodenumești
(să)
  • autodenumești
  • autodenumeai
  • autodenumiși
  • autodenumiseși
a III-a (el, ea)
  • autodenumește
(să)
  • autodenumească
  • autodenumea
  • autodenumi
  • autodenumise
plural I (noi)
  • autodenumim
(să)
  • autodenumim
  • autodenumeam
  • autodenumirăm
  • autodenumiserăm
  • autodenumisem
a II-a (voi)
  • autodenumiți
(să)
  • autodenumiți
  • autodenumeați
  • autodenumirăți
  • autodenumiserăți
  • autodenumiseți
a III-a (ei, ele)
  • autodenumesc
(să)
  • autodenumească
  • autodenumeau
  • autodenumi
  • autodenumiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)