O definiție pentru autocor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOCÓR, -Ă, autocori, -e, s. m. și f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore.
Intrare: autocor (s.m.)
autocor2 (s.m.) substantiv masculin
- silabație: a-u-
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autocor, autocorisubstantiv masculin autocor, autocorăadjectiv autocoră, autocoresubstantiv feminin
- 1. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Autochore DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.