O definiție pentru autocor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOCÓR, -Ă, autocori, -e, s. m. și f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore.

Intrare: autocor (s.m.)
autocor2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: a-u-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autocor
  • autocorul
  • autocoru‑
plural
  • autocori
  • autocorii
genitiv-dativ singular
  • autocor
  • autocorului
plural
  • autocori
  • autocorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autocor, -ă autocor (2) autocoră

  • 1. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: