3 definiții pentru autocontemplare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autocontemplare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: autocontempla] Contemplare a cuiva de către sine însuși Si: (rar) autocontemplat1.
AUTOCONTEMPLARE s.f. Acțiunea de a se autocontempla. [< autocontempla].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autocontemplare s. f. Acțiunea de a se autocontempla ◊ „[...] autocontemplarea de până acum trebuie să lase locul autoexigenței.” Gaz. lit. 16 II 67 p. 7 (din autocontempla; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: autocontemplare
autocontemplare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
autocontemplare, autocontemplărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se autocontempla. DN
etimologie:
- autocontempla DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.