6 definiții pentru audit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUDIT s. n. Examinare profesională a unor informații cu scopul de a exprima o opinie responsabilă și independentă în raport cu un anumit standard. Audit financiar. [Pr.: a-u-] – Din engl., fr. audit.

AUDÍT s. n. Control al evidențelor contabile, al situației financiare a unei societăți. ♦ Dare de seamă care reflectă rezultatul unui asemenea control. (cf. engl. audit, din lat. auditus = auzire, din audire = a auzi) [def., et. MW]

AUDIT s. n. Funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite. (cf. fr. audit)

audit s. ◊ „Termenul vine de la latinescul auditum = ascultare. Ca demers de ascultare, apoi de anchetă și, în final, de sugerare de soluții, auditul permite aportul unui raționament motivat și independent. Ca examinare în vederea determinării proprietăților unei reprezentări, auditul s-a aplicat mai întâi reprezentărilor financiare. Teoreticienii auditului susțin că acesta exista deja în anul 500 î.e.n., la Atena, unde 3 consilii se ocupau cu verificarea veniturilor și cheltuielilor cetății. Lionel Stoleru a comparat cu subînțeles auditul intern cu urechea internă, sediul echilibrului corpului uman. Auditul nu trebuie să asigure echilibrul, ci doar să verifice dacă sunt întrunite condițiile necesare pentru a-l păstra, să instrumenteze stăpânirea dezordinii, adaptarea la schimbări, să evalueze gradul de securitate și riscurile. Termenul de audit este la modă. Moda poate trece, dar necesitatea unor evaluări competente și independente în diverse domenii se manifestă tot mai pregnant. Există audit financiar, audit al investițiilor, audit al marketingului, audit al calității, audit al sistemelor informaționale, informatice, birotice, există și audit social. [...] Auditul este procesul prin care persoane competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite – Wanda Wallace, Auditing.” PC World Romania 6/95 p. 48. ◊ „Lucrarea «Procedurile controlului intern și auditul financiar» [a apărut] la editura Gestiunea.” f.d.; v. și auditor (din fr. audit; cf. engl. auditing)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!audit (desp. a-u-) s. n., pl. audituri

Intrare: audit
  • silabație: a-u-dit info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audit
  • auditul
plural
  • audituri
  • auditurile
genitiv-dativ singular
  • audit
  • auditului
plural
  • audituri
  • auditurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

audit, auditurisubstantiv neutru

  • 1. Examinare profesională a unor informații cu scopul de a exprima o opinie responsabilă și independentă în raport cu un anumit standard. DEX '09 MDN '00
    • format_quote Audit financiar. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.