ATRET(O)- elem. „neperforat, închis”. (< fr. atrét/o/-, cf. gr. atretos)

ATRETO- „imperforare, neperforare; negăurit, închis, astupat, neperforat”. ◊ gr. atretos „negău- rit, nestrăpuns, nepătruns” > fr. atréto-, it. id. germ. id., engl. id. > rom. atreto-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru care prezintă gura sau nările neperforate; ~cistie (v. -cistie), s. f., anomalie care constă în imperforația gîtului vezicii urinare; ~corm (v. -corm), s. m., monstru caracterizat prin imperforarea și lipsa de comunicare a cavităților unor organe (anus, uretră, vulvă) cu exteriorul; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., malformație constînd în imperforația orificiului piloric sau a cardiei; ~lemie (v. -lemie) s. f., anomalie care constă în neperforarea esofagului sau a faringelui; ~metrie (v. -metrie₂), s. f., malformație constînd în lipsa oricărei comunicări cu exteriorul a cavității uterine și vaginale; ~rinie (v. -rinie), s. f., malformație care constă în neperforarea orificiilor nazale; ~stomie (v. -stomie), s. f., monstruozitate constînd în imperforarea orificiului bucal; ~uretrie (v. -uretrie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin imperforarea uretrei.^[1]

ATRET-, v. ATRETO-. □ ~enterie (v. -enterie), s. f., imperforație a unei porțiuni din intestin; ~opsie (v. -opsie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin persistența membranei pupilare.