atnam sn [At: ȘINCAI, HR. III, 73/7 / Pl: ~e / E: nct] (Îrg) Ahtinam.

atnám, V. ahtinamea.

ahtinameá f., pl. ele (turc. ahd-namé, d. ar. ahd. angajament, și pers. namé, scrisoare, tractat). L. V. Tractat al Turciiĭ cu Rusia orĭ cu alte state creștineștĭ. – Și act-, ahtinám și atnám n., pl. urĭ.