4 definiții pentru astupător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
astupător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~tori / E: astupa + -(ă)toare] 1-36 smf, a (Persoană) care astupă (1-3, 6-7, 9, 12-24). 37-42 sf, a (Obiect) cu care se astupă (1-3). 43-44 sf, a (Obiect) cu care se învelește.
ASTUPĂTOR, -TOARE I. sm. f. Care astupă. II. ASTUPĂTOARE (pl. -tori) sf. Capac: n’a rămas ladă, saltar... ~ de sobă unde să nu-și fi băgat mîinile (GN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
astupător a. care astupă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: astupător
astupător adjectiv
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)