4 definiții pentru astar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astar sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 321/7 / V: ~riu, c~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc astar] (Înv) Pânză groasă care servea (mai ales) pentru căptușeală de haine (dar și pentru acoperit fața morților, pentru împodobit caii domnești, pentru strecurat etc.).

astar n. pânză groasă de căptușit haine. [Turc. ASTAR].

astár n., pl. urĭ (turc. astar, căptușeală, d. ar. astar, pl. d. sitr, perdea; ngr. astári, alb. sîrb. bg. astár. V. ceadîr și șatră). Rar azĭ (Mold.). Căptușeală. Un fel de pînză groasă de cînepă de acoperit ceva, de strecurat ș. a.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

astár s. m. – Pînză ordinară. – Mr. astară. Tc. astar „căptușeală”, din per. aster (Șeineanu, II, 27; Meyer 20); cf. ngr. ἀστάρι, alb. bg. astar. Înv. (sec. XVIII). – Der. astaragiu, s. m. (negustor de pînză); astăreală, s. f. (căptușeală); astări, vb. (a căptuși).

Intrare: astar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astar
  • astarul
  • astaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • astar
  • astarului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)