asta [At: DOSOFTEI, ap. DA / Pzi: astau / E: ml astare] (Înv) 1 vi A sta alături de cineva. 2 vi A fi în slujba cuiva. 3 vi (Pex) A înfrunta pe cineva. 4 vi A asista. 5 vi A se prezenta înaintea unei autorități. 6 vi A apărea. 1 vt A prezenta pe cineva. 8 vt A preda pe cineva.

‡ASTA (astau, pl. astătui, part. astătut) I. vb. tr. A aduce pe cineva să stea dinaintea cuiva, a aduce la înfățișare: aducîndu-l pâginii, îi astătură naintea ighemonului (DOS.). II. vb. intr. 1 A sta: astătu na direapta mișelului (DOS.) ¶ 2 A apărea în fața cuiva: și astătînd Zachei, dzisă cătră Isus (DOS.); deac’am călcat cale de două dzile, îmi astătu înainte îngerul Domnului (DOS.) ¶ 3 ⚖️ A se înfățișa la judecată [lat. adstare].

ASTA vb. (Mold.) 1. A sta lîngă cineva, înaintea cuiva; a fi (de) față. Astătu na direapta mișelului. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. Astătu nainte-i, de mărturisi pre Domnul nostru. DOSOFTEI, VS. Aceastea audzînd, carii era astînd să cutremurară. DOSOFTEI, SINAXAR. ♦︎ A apărea, a se arăta cuiva. Îmi astătu înainte îngerul Domnului. DOSOFTEI, VS. 2. A aduce, a prezenta pe cineva înaintea cuiva. Deci aducîndu-l păgînii, il astătură naintea ighemonului. DOSOFTEI, VS. ♦︎ A preda, pe cineva în mîinile cuiva. Acea maștihă ne-au astătut în polatele tale. DOSOFTEI, VS. Forme gramaticale: part. astătut (DOSOFTEI, VS), ger. astătînd (DOSOFTEI, VS). Etimologie: pref. a- + sta.

ĂST (pl. ăști, gen.-dat. sg. ăstui, pl. ăstor); – ASTĂ (pl. aste; gen.-dat. sg. astei, pl. astor) I. adj. dem. întrebuințat mai mult în vorbirea familiară 1 = ACEST, ACEASTĂ ¶ 2 În legătură cu expresiuni de timp formează loc. adv. ca: ăst an, (de) astă dată, astă seară, astă noapte ¶ 3 Pe lîngă numele de anotimpuri, are înțelesul de trecut, precedent: astă iamă, astă vară, etc. II. ĂSTA (pl. ăștia; gen.-dat. sg. ăstuia, pl. ăstora); – 'ASTA (pl. astea; gen.-dat. sg. asteia, pl. astora) adj. și pron. dem. întrebuințat mai mult în vorbirea familiară ¶ 1 = ACESTA, ACEASTA ¶ 2 ASTA (pl. astea), întrebuințat în înțeles general: asta-i asta, acesta-i lucrul de căpetenie, acum vine partea mai grea; ei, asta e! se zice cuiva care întreabă sau face ceva nepotrivit; ba asta, ba ceea, ba una, ba alta; una ca asta, așa ceva [lat. ĭste].