ASTA vb. (Mold.) 1. A sta lîngă cineva, înaintea cuiva; a fi (de) față. Astătu na direapta mișelului. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. Astătu nainte-i, de mărturisi pre Domnul nostru. DOSOFTEI, VS. Aceastea audzînd, carii era astînd să cutremurară. DOSOFTEI, SINAXAR. ♦︎ A apărea, a se arăta cuiva. Îmi astătu înainte îngerul Domnului. DOSOFTEI, VS. 2. A aduce, a prezenta pe cineva înaintea cuiva. Deci aducîndu-l păgînii, il astătură naintea ighemonului. DOSOFTEI, VS. ♦︎ A preda, pe cineva în mîinile cuiva. Acea maștihă ne-au astătut în polatele tale. DOSOFTEI, VS. Forme gramaticale: part. astătut (DOSOFTEI, VS), ger. astătînd (DOSOFTEI, VS). Etimologie: pref. a- + sta.