2 definiții pentru astări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astări vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: astar cf tc astarmalak, ngr ασταρόμω] 1 (Înv) A căptuși o haină cu astar. 2 A acoperi un schelet de lemn cu astăreală (2).

astărésc și aster- v. tr. (d. astar). Rar azĭ. Căptușesc.

Intrare: astări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astări
  • astărire
  • astărit
  • astăritu‑
  • astărind
  • astărindu‑
singular plural
  • astărește
  • astăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astăresc
(să)
  • astăresc
  • astăream
  • astării
  • astărisem
a II-a (tu)
  • astărești
(să)
  • astărești
  • astăreai
  • astăriși
  • astăriseși
a III-a (el, ea)
  • astărește
(să)
  • astărească
  • astărea
  • astări
  • astărise
plural I (noi)
  • astărim
(să)
  • astărim
  • astăream
  • astărirăm
  • astăriserăm
  • astărisem
a II-a (voi)
  • astăriți
(să)
  • astăriți
  • astăreați
  • astărirăți
  • astăriserăți
  • astăriseți
a III-a (ei, ele)
  • astăresc
(să)
  • astărească
  • astăreau
  • astăriră
  • astăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)