O definiție pentru ascunzător (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCUNZĂTÓR, -OÁRE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.

Intrare: ascunzător (s.n.)
ascunzător3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascunzător (s.n.)

  • 1. (în) sintagmă Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Ascunde + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09