2 definiții pentru ascunzător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascunzător, ~oare [At: I. RUSSET (1836), ap. HEM 1833 / Pl: ~i ~oare / E: ascunde + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ascunde (1) ceva. 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care se ascunde (1) de cineva. 5 sf Loc în care poți ascunde (1) ceva sau pe cineva Si: ascunziș (1), (pop) tainiță, (îvp) ascunsoare (1), (îvr) ascunzătură (2). 6 sf Loc de pândă Si: ascunziș (2), (îvr) ascunsoare (2), ascunzătură (3).

ascunzător a. și m. care ascunde, făcând nevăzut și neauzit.

Intrare: ascunzător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorii
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorilor
vocativ singular
  • ascunzătorule
plural
  • ascunzătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascunzător, -oare ascunzătoare ascunzător (2)

  • 1. (Persoană) care ascunde ceva.
    surse: MDA2 DEX '09

etimologie:

  • Ascunde + sufix -ătoare.
    surse: DEX '09