asaul sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

‡ASAUL sm. Căpetenie a Cazacilor: ceialalți Căzaci cu ~ul lor... au intrat cu oaste... în țara leșască (LET.). [tc. vasaul].

ASAUL s. m. (Mold.) Grad militar inferior hatmanului (la cazacii zaporojeni). Au șezut Timuș aicea în Iași cu asaulii, polcovnicii și atamanii săi. M. COSTIN. Luînd și pe ceilalți căzaci cu asaulul lor..., au întrat cu oaste mai grea iarăși în țara leșească. AXINTE URICARIUL. Etimologie: tăt. crim. yasawul.

asaúl m., pl. lĭ (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

asaul (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.

asaul, asauli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci