7 definiții pentru arneu (pl. -eie)

ARNÉU, arneie, s. n. (Regional) Acoperiș împotriva ploii și soarelui la care și căruțe țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pînză groasă de cînepă. V. coviltir, covercă. Cînd îmi întorsei capul, zării la o cotitură de drum, ieșind dintr-o limbă de pădure, o trăsură încărcată cu lăzi și cu arneu acoperit cu rogojini. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 150.

ARNÉU, arneie s. n. (Reg.) Acoperiș la căruțele țărănești, făcut din cercuri de lemn acoperite cu rogojini sau cu pânză groasă; coviltir. – Magh. ernyö.

arnéu sn [At: ANON. CAR. / V: -nieu, arin-, er~, ernieu, hernieu, herneu, hierneu / P: -neu / Pl: ~eie / E: mg erny] (Reg) 1 Coviltir. 2 Coliba strungii care adăpostește pe cei care mulg.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

arnéu, arneuri, (arnău, herneu, hereneu, ierneu), s.n. – (reg.; înv.) Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză) la căruțe; corfă, prelată (ALRRM, 1971: 346; Sighet, Petrova). – Din magh. ernyõ „umbrelă, coviltir” (DER, DLRM, MDA).

arnéu, -uri, -eauă, (herneu, ierneu), s.n. – Coviltir de iarnă (de rogojină sau pânză). Atestat în Sighet și Petrova (ALR 1971: 346). – Din magh. ernyö „umbrelă” (DA, DER).

Intrare: arneu (pl. -eie)
arneu (pl. -eie)
substantiv neutru (N42) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arneu arneul
plural arneie arneiele
genitiv-dativ singular arneu arneului
plural arneie arneielor
vocativ singular
plural