2 definiții pentru argățit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. argățeáscă

Intrare: argățit (part.)
argățit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argățit
  • argățitul
  • argățitu‑
  • argăți
  • argățita
plural
  • argățiți
  • argățiții
  • argățite
  • argățitele
genitiv-dativ singular
  • argățit
  • argățitului
  • argățite
  • argățitei
plural
  • argățiți
  • argățiților
  • argățite
  • argățitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argăți hargăți

  • 1. rar A munci ca argat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161.
      surse: DLRLC
    • L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19.
      surse: DLRLC
    • Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231.
      surse: DLRLC
    • Argății un bogătan Pînă crescui băietan. CORBEA, A. 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • argat
    surse: DEX '98 DEX '09