3 definiții pentru arestălui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arestălui vt [At: ȘINCAI, HR. III, 59/5 / Pzi: ~esc / E: arest + -ălui] (Îvr) A aresta (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARESTĂLUÍ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

arestălui vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

Intrare: arestălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arestălui
  • arestăluire
  • arestăluit
  • arestăluitu‑
  • arestăluind
  • arestăluindu‑
singular plural
  • arestăluiește
  • arestăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arestăluiesc
(să)
  • arestăluiesc
  • arestăluiam
  • arestăluii
  • arestăluisem
a II-a (tu)
  • arestăluiești
(să)
  • arestăluiești
  • arestăluiai
  • arestăluiși
  • arestăluiseși
a III-a (el, ea)
  • arestăluiește
(să)
  • arestăluiască
  • arestăluia
  • arestălui
  • arestăluise
plural I (noi)
  • arestăluim
(să)
  • arestăluim
  • arestăluiam
  • arestăluirăm
  • arestăluiserăm
  • arestăluisem
a II-a (voi)
  • arestăluiți
(să)
  • arestăluiți
  • arestăluiați
  • arestăluirăți
  • arestăluiserăți
  • arestăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • arestăluiesc
(să)
  • arestăluiască
  • arestăluiau
  • arestălui
  • arestăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)