ARDEIAT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) în care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). – V. ardeia.

ardeiat, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~ați, ~e / E: ardeia] 1 a (D. mâncămri) în care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). 2 a (Înv; fig) Supărăcios. 3 a (Înv; fig) Irascibil. 4 a (Fig) Care este usturător și dureros. 5 a (Rar; îs) Prețuri ~e Prețuri exagerate. 6 av (Rar; îe) A vinde ~ A vinde la preț mare.

ARDEIAT adj. 1 p. ARDEIA ¶ 2 fig. Iute, mînios (POL.).

ARDEIAT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) În care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). [Pr.: -de-iat] – V. ardeia.

ARDEIAT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mîncări) în care s-a pus mult ardei, cu gust iute, înțepător. Merge [mustul] cu mititeii ardeiați, cu fripturile grase, cu pastrama sărată. PAS, Z. I 171.

ARDEIAT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mîncăruri) În care s-a pus mult ardei; iute. – V. ardeia.

ardeiat a. 1. dres cu ardeiu; 2. fig. care s’aprinde lesne.

ardeĭát, -ă adj. Ĭute piperat, usturător, de gustu ardeĭuluĭ.