4 definiții pentru arbitru (s.n.) arbitriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arbitru2 sns [At: LM / V: (înv) ~riu / E: lat arbitrium] 1 Putere de hotărâre proprie omului. 2 (Flz; îs) Liberul ~ Libertatea omului de a hotărî după propria sa voință.

arbitriu sns vz arbitru2

*arbítriŭ n. (lat. arbitrium). Judecată de arbitri. Liber arbitriŭ, libertatea de a face (de a comite, de a executa) orĭ nu după cum îțĭ cere mintea ta, după care eștĭ răspunzător de faptele tăle [1]. – Și arbítru (după fr.). V. determinizm.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arbítriu și arbítru, s.m. (înv.) hotărâre, judecată, voință; liber arbitr(i)u = libertatea voinței

Intrare: arbitru (s.n.)
arbitru (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ar-bi-tru
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbitru
  • arbitrul
  • arbitru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arbitru
  • arbitrului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M71)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbitriu
  • arbitriul
  • arbitriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arbitriu
  • arbitriului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)