11 definiții pentru arătător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător.Arăta + suf. -ător.

arătător, ~oare [At: CORESI, ap. HEM 1563 / V: (reg; înv) -iu / E: arăta + -ăitor] 1 a (Înv) Care arată (1). 2 a (Înv; pex) Care te face să înțelegi ceva. 3 a (Grm; înv; îs) Modul -iu Modul indicativ. 4 a (Grm; înv; îs) Pronumele -iu Pronume demonstrativ. 5-6 sn, a (Pop; spc; îs) Deget ~ Al doilea deget de la mână Si: index. 7 smf (Înv) Persoană care te face să vezi, să înțelegi un lucru. 8 sn (Pop; la instrumente de măsurat) Ac indicator. 9 sn Baghetă cu care se arată ceva.

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător.Arată + suf. -ător.

ARĂTĂTÓR2, -OÁRE, arătători, -oare, adj. (În expr.) Deget arătător (și substantivat, n.) = degetul al doilea de la mînă, așezat între cel mare și cel mijlociu. Lelea Ileana își culegea cu arătătorul drept lacrimile. SADOVEANU, N. F. 82. Ne-am împuns fiecare vîrful degetului arătător. SADOVEANU, N. F. 36. O mînă i se sprijină ușor de un album întredeschis cu arătătorul. BASSARABESCU, V. 40.

ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor.

arătător a. care arată: degetul arătător.

arătătór, -oáre adj. Care arată: degetu arătător. S. n. Indicator: arătătoru căilor ferate.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARĂTĂTÓR adj. v. demonstrativ.

ARĂTĂTÓR adj., s. v. indicativ.

arătător adj. v. DEMONSTRATIV.

arătător adj., s. v. INDICATIV.

Intrare: arătător (adj.)
arătător2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătător
  • arătătorul
  • arătătoru‑
  • arătătoare
  • arătătoarea
plural
  • arătători
  • arătătorii
  • arătătoare
  • arătătoarele
genitiv-dativ singular
  • arătător
  • arătătorului
  • arătătoare
  • arătătoarei
plural
  • arătători
  • arătătorilor
  • arătătoare
  • arătătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arătător (adj.)

etimologie:

  • Arăta + sufix -ător.
    surse: DEX '09