9 definiții pentru arădui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arăduí vi [At: ȘINCAI, HR III, 26/33 / Pzi: arădui, ~esc / E: mg eredni] (Mgm; reg) 1 A porni. 2 A începe.

ARĂDUÍ, arăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A porni, a se îndrepta spre... – Magh. eredni.

ARĂDUI vb. (Criș., Trans. SV) A începe, a porni. Oare în ce zi arăduiră a lucra și a zidire pre Ierusalim, atunci foarte tare să legănă pămîntul. C 1692, 516v. ♢ Loc. vb. A arădui groasă = a rămîne însărcinată. Aceastea sînt, Sfîntă Marie, muierile... ceale ce îmblă în curvii și arăduiesc groase. AMD 1759, 61v. Etimologie: magh. eredni. Vezi și arădat, hereghie. Cf. grecioasă (a purcede~).

arắduĭ și -ĭesc, a v. tr. (ung. eredni). Trans. Maram. Pornesc: ĭute la mine îl arăduĭește (Șez. 35,111). Încep: aŭ arăduit a veni. V. refl. Mă pornesc, plec. V. îndulesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARĂDUÍ vb. v. apuca, începe, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni.

arădui vb. v. APUCA. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arăduí (arăduiésc, arăduít), vb. – A pleca, a se duce. Mag. eredni, În Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arăduí, arăduiesc, vb. intranz., refl. – (reg.) A (se) porni, a pleca, a merge, a purcede la drum: „Și la pulg i-arăduie” (Bilțiu, 1996: 101). (Trans., Maram.). – Din magh. eredni „a porni dintr-o dată” (Scriban, DER, DLRM, MDA).

arăduí, arăduiesc, vb. intranz., refl. – A (se) porni, a pleca, a merge, a purcede la drum: „Și la plug i-arăduie” (Bilțiu 1996: 101). – Din magh. eredni „a porni dintr-o dată” (DER).

Intrare: arădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arădui
  • arăduire
  • arăduit
  • arăduitu‑
  • arăduind
  • arăduindu‑
singular plural
  • arăduiește
  • arăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăduiesc
(să)
  • arăduiesc
  • arăduiam
  • arăduii
  • arăduisem
a II-a (tu)
  • arăduiești
(să)
  • arăduiești
  • arăduiai
  • arăduiși
  • arăduiseși
a III-a (el, ea)
  • arăduiește
(să)
  • arăduiască
  • arăduia
  • arădui
  • arăduise
plural I (noi)
  • arăduim
(să)
  • arăduim
  • arăduiam
  • arăduirăm
  • arăduiserăm
  • arăduisem
a II-a (voi)
  • arăduiți
(să)
  • arăduiți
  • arăduiați
  • arăduirăți
  • arăduiserăți
  • arăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • arăduiesc
(să)
  • arăduiască
  • arăduiau
  • arădui
  • arăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)