2 definiții pentru anuric (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANURIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de anurie. (< fr. anurique)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anuric s. m., adj. m., pl. anurici; f. sg. anurică, pl. anurice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: anuric (adj.)
anuric2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
anuric, anuricisubstantiv masculin anurică, anuricesubstantiv feminin anuric, anuricăadjectiv
- 1. (Suferind) de anurie. MDN '00
etimologie:
- anurique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.