6 definiții pentru antrețel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.Antret + suf. -el.

antrețél sn [At: DA ms / Pl: ~i / E: antret + -el] 1-2 Antreu (mic) Si: antreiaș (1-2).

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antret. În cameră se intră printr-un antrețel.

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antrețel (fam.) s. n., pl. antrețele

antrețél s. n., pl. antrețéle

Intrare: antrețel
antrețel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antrețel
  • antrețelul
  • antrețelu‑
plural
  • antrețele
  • antrețelele
genitiv-dativ singular
  • antrețel
  • antrețelului
plural
  • antrețele
  • antrețelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antrețel, antrețelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui antreu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În cameră se intră printr-un antrețel. DLRLC
etimologie:
  • Antret + sufix -el. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.