7 definiții pentru antrețel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.Antret + suf. -el.

antrețél sn [At: DA ms / Pl: ~i / E: antret + -el] 1-2 Antreu (mic) Si: antreiaș (1-2).

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antret. În cameră se intră printr-un antrețel.

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antrețel (fam.) s. n., pl. antrețele

antrețel (fam.) s. n., pl. antrețele

antrețél s. n., pl. antrețéle

Intrare: antrețel
antrețel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antrețel
  • antrețelul
  • antrețelu‑
plural
  • antrețele
  • antrețelele
genitiv-dativ singular
  • antrețel
  • antrețelului
plural
  • antrețele
  • antrețelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antrețel, antrețelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui antreu. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În cameră se intră printr-un antrețel. DLRLC
etimologie:
  • Antret + sufix -el. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.