O definiție pentru antemiom (pl. -uri)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antemióm s. n.

Intrare: antemiom (pl. -uri)
antemiom (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antemiom
  • antemiomul
  • antemiomu‑
plural
  • antemiomuri
  • antemiomurile
genitiv-dativ singular
  • antemiom
  • antemiomului
plural
  • antemiomuri
  • antemiomurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)