opțiuni
  • info

8 definiții pentru amăgitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMĂGITOR, -OARE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

AMĂGITOR, -OARE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

amăgitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 334 / Pl: ~i, ~oare / E: amăgi + -tor] 1-2 smf, a Înșelător. 3-4 smf, a Ispititor. 5 sf (Orn; Mol) Berbecel.

AMĂGITOR, -TOARE I. adj. sm. f. Care amăgește; proverb: apele line sînt amăgitoare; merse la împărat și zise că acela este un ~ și trebue pus la închisoare (ISP.); II. AMĂGITOARE sf. Mold. Bucov. (MAR.) (HASD.) 🐦 = LUPUL-VRĂBIILOR.

AMĂGITOR2, -OARE, amăgitori, -oare, s. m. și f. Persoană care amăgește. Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227.

AMĂGITOR, -OARE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor.

amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMĂGITOR adj., s. 1. v. înșelător. 2. s., adj. v. seducător.

AMĂGITOR adj., s. 1. adj. înșelător, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 2. s., adj. ademenitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Intrare: amăgitoare
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgitoare
  • amăgitoarea
plural
  • amăgitoare
  • amăgitoarele
genitiv-dativ singular
  • amăgitoare
  • amăgitoarei
plural
  • amăgitoare
  • amăgitoarelor
vocativ singular
  • amăgitoare
  • amăgitoareo
plural
  • amăgitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amăgitor, amăgitoareadjectiv
amăgitoare, amăgitoaresubstantiv feminin
amăgitor, amăgitorisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) care amăgește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înșelător
    • format_quote În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66. DLRLC
    • format_quote [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92, DLRLC
    • format_quote Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386. DLRLC
    • format_quote Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. DLRLC
etimologie:
  • Amăgi + sufix -itor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.