†AMÎNĂ adv. 1 În mînă: Velicico năvălea în războiu singur cu sulițe ~ (NEC.); ‡cu zilele ~, în primejdie de moarte: nice ei fără groaza morții nu erau, ce îmblau în tot ceasul, cum se zice, cu zilele ~ (M.-COST.); ‡a scăpa cu capul ~, a scăpa cu viață ¶ 2 Pe, pre ~: și vin pri ’ntunearec cu arcele pre ~ (DOS.) ¶ 3 De ~, a) din mînă: și lepădă de ~ tablele și le frînse iale (PAL.); b) la îndemînă, de aproape: avea o slugă Radul Vodă... îl socotea de ~, iar boierie nu-i da (M.-COST.) ¶ 4 ‡PE-AMÎNA loc. adv.: avînd și Mitropolitul cu arhiereii și cu toți egumenii cruci pe-amîna lor (LFT.) ¶ 5 PE-AMÎNELE loc. adv. Mold. Care mai de care, pe ’ntrecute: pe vremea aceea era bine să fii harabagiu în Tîrgul Neamțului, că te apucau pe-amînele (CRG.) [a³ + mînă].

amînă adv. (a 4 și mînă). Vechĭ. În mînă: cu sabia amînă. Cu zilele amînă, expus morțiĭ. A scăpa cu capu amînă, a scăpa cu vĭață. Trans. Om cu capu amînă, temerar, de o îndrăzneală nebună. De-amînă, din mînă; la îndemînă. Pe-amînă, în mînă. Mold. nord. Pe-amînile, cu mînile, pe întrecute, care maĭ de care: a apuca pe-amînile.