O definiție pentru amistuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amistuíre, -ítă, -itoáre f., pl. ite, orĭ. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ. – Și -ór, pl. oare.

Intrare: amistuitor
amistuitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amistuitor
  • amistuitorul
  • amistuitoru‑
plural
  • amistuitoare
  • amistuitoarele
genitiv-dativ singular
  • amistuitor
  • amistuitorului
plural
  • amistuitoare
  • amistuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)