O definiție pentru amistuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
amistuíre, -ítă, -itoáre f., pl. ite, orĭ. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ. – Și -ór, pl. oare.
Intrare: amistuitor
amistuitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)