amistuitor - definiție Scriban și paradigmă | dexonline

O definiție pentru amistuitor

Explicative DEX

amistuíre, -ítă, -itoáre f., pl. ite, orĭ. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ. – Și -ór, pl. oare.

Intrare: amistuitor

amistuitor substantiv neutru

substantiv neutru (N11)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	amistuitor	amistuitorul amistuitoru‑
nominativ-acuzativ	plural	amistuitoare	amistuitoarele
genitiv-dativ	singular	amistuitor	amistuitorului
genitiv-dativ	plural	amistuitoare	amistuitoarelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „amistuitor”