amiji [At: CREANGĂ, ap. HEM, 1072 / Pzi: ~jesc / E: a² + miji, pac adormi, ațipi etc] 1 via A ațipi. 2 vr A se crăpa.

❍AMIJI (-ijesc) l. vb. intr. = MIJI. II. vb. refl. 1 A ațipi: Mîna pe pahar punea, Numai cîte trei rînduri le da, Toți boierii s’amijea (TOC.) ¶ 2 A se miji (de ziuă).

amijì v. Mold. 1. a începe a moțăi; 2. fig. a începe a se lumina de ziuă; cum se amiji de ziuă CR. [V. miji].

MIJI, Mold. Bucov. AMIJI (-ijesc) vb. intr. și refl. 1 A închide ochii pe jumătate (vorb. de cei somnorosi sau pe cari îi supără lumina prea mare; a clipi: ochii-i mijea somnoroși (VLAH.); cu cît mijesc ochii mai tare, cu atît bătrîna mea prietenă apare mai limpede (CAR.) ¶ 2 A închide ochii, în jocul copiilor de-a mija: cînd se joacă copiii de-a mijoarca, cel ce vine mai de grabă la locul unde amijește, stupește (VOR.) ¶ 3 A se ivi, a se arăta în așa fel, încît abia să se vadă: pe grinduri mijea colțul ierbii (S.-ALD.); izvorașele ce mijesc pe sub dealuri (VLAH.); a-i ~ mustața, a-i răsări primele fire de mustață: mustăcioara abia mijea, de parcă era o umbră pe buza lui cea de sus (ISP.) ¶ 4 A (se) ~ de ziua, de zori, a se crăpa de ziua, a se revărsa de zori: de cum se miji de ziua, norodul se grămădi în biserică (NEGR.); a alergat, pînă încă nu mijea de zori, să bată la poarta lui Lotario (CAR.); mîine dimineață, cum s’a amiji de ziuă, să te scoli și să apuci încotro-i vedea cu ochii (CRG.) [vsl. mĭžati].

amiji, pers. 3 sg. amijește, vb. IV (reg. înv.) 1. a începe a moțăi 2. a începe a se lumina de ziuă