2 definiții pentru ambuscare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMBUSCA vb. I. tr., refl. a (se) așeza în ambuscadă. II. refl. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente. (< fr. embusquer)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ambusca vb., ind. prez. 3 sg. ambuschează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ambuscare
ambuscare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ambusca, ambuschezverb
- 1. A (se) așeza în ambuscadă. MDN '00
- 2. A rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente. MDN '00
etimologie:
- embusquer MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.