8 definiții pentru amăgitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amăgitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 334 / Pl: ~i, ~oare / E: amăgi + -tor] 1-2 smf, a Înșelător. 3-4 smf, a Ispititor. 5 sf (Orn; Mol) Berbecel.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

AMĂGITÓR2, -OÁRE, amăgitori, -oare, s. m. și f. Persoană care amăgește. Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor.

amăgitor a. care amăgește: visul cel amăgitor. ║ m. cel ce amăgește, înșelător dibaciu.

amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMĂGITÓR adj., s. 1. v. înșelător. 2. s., adj. v. seducător.

AMĂGITOR adj., s. 1. adj. înșelător, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 2. s., adj. ademenitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Intrare: amăgitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgitor
  • amăgitorul
  • amăgitoru‑
plural
  • amăgitori
  • amăgitorii
genitiv-dativ singular
  • amăgitor
  • amăgitorului
plural
  • amăgitori
  • amăgitorilor
vocativ singular
  • amăgitorule
plural
  • amăgitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amăgitor, -oare amăgitoare amăgitor (2)

  • 1. (Persoană) care amăgește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înșelător 4 exemple
    exemple
    • În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66.
      surse: DLRLC
    • [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92,
      surse: DLRLC
    • Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386.
      surse: DLRLC
    • Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Amăgi + sufix -itor.
    surse: DEX '98 DEX '09