3 definiții pentru adulmec


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adúlmec s. n.

Intrare: adulmec
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulmec
  • adulmecul
  • adulmecu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • adulmec
  • adulmecului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)